istorie9Epoca contemporana

 -  Viața social-politică a orașului pe timpul și imediat după terminarea războiului a cunoscut o înrăutățire evidentă ce a făcut posibilă dezvoltarea curentului de stânga, sesizabilă mai cu seamă odată cu revenirea de pe front a lui Vantus Károly care va prelua funcția de prim-secretar al Partidului Social Democrat și cu prezența la Oradea a comunistului Béla Kun, un colaborator apropiat al lui Troțki. De altfel, la 7 decembrie 1918, comuniștii orădeni au organizat simultan în sala mare a primăriei și la teatru un miting împotriva deciziei de la Alba Iulia la care au participat mulți soldați demobilizați ținuți în oraș pe cheltuiala primăriei. Au fost puse la punct chiar mai multe măsuri menite a împiedica pătrunderea armatei române în oraș, dar vizita scurtă a generalului Henri Mathias Berhelot din duminica zilei de 29 decembrie a ridicat mult moralul soldaților români. Constituirea apoi în Ungaria a guvernului comunist condus de Bela Kun va agita și mai mult spiritele în Oradea. Imediat acesta a luat hotărârea constituirii „armatei roșii”, toate elementele care periclitau obiectivele guvernului au fost internate, au fost luate o serie întreagă de măsuri restrictive, s-a decretat obligația la muncă a tuturor cetățenilor orașului.

-  Deoarece situația din oraș devenise critică, ca urmare a confruntărilor dintre „roșii” (comuniști) și „albi” (anticomuniști) la 19 spre 20 aprilie 1919 noua conducere a orașului în frunte cu primarul Rimer Károly a apelat la comandamentul român al Diviziei 6 de la Tileagd solicitându-i să intre în oraș și să instaureze pacea. În dimineața primei zile de Paști, la 20 aprilie, fruntașii orașului au ieșit în întâmpinarea comandanților armatei române. Generalul Traian Moșoiu, însoțit de generalii săi superiori au intrat apoi, în jurul orei 14, în clădirea primăriei, procedând astfel la preluarea oficială a conducerii urbei. Întrunit a doua zi după intrarea trupelor române în Oradea și pentru prima dată în condiții de legalitate și siguranță, Consiliul Național Român din Oradea a trecut la luarea unor măsuri de strictă necesitate pentru oraș menite a asigura continuitatea vieții sociale, ordinea și aprovizionarea cu cele necesare traiului cotidian.

istorie11-  Prin decretul regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925, Oradea a fost declarat municipiu, iar în 1930 Comisia Consultativă de Heraldică a stabilit stema municipiului Oradea, cu următoarea înfățișare: pe un scut albastru cu o cruce latină argintie ținută în stânga de un arhanghel înaripat, nimbat cu aur, iar în dreapta de un leu auriu, încoronat, ridicat în două labe, cu coada bifurcată și limba roșie.Scutul este timbrat de o coroană murală cu șapte turnuri.

-  În toată perioada interbelică autoritatea administrativă cea mai înaltă a orașului a fost primarul, ajutat de un ajutor de primar. Hotărârile luate pe seama urbei erau discutate și luate de către un organ deliberativ numit Consiliul Interimar din cadrul căruia era desemnată Delegația permanentă. Secretariatul general al primăriei avea în subordine sa mai multe servicii: serviciul administrativ, cel financiar, economic, cel al chestiunilor culturale, de instrucțiune publică și ocrotiri sociale, poliția comunală și autoritatea industrială, precum și contenciosul.

-  În ce privește structura populației pe naționalități, conform recensământului din 1930 populația română ajunsese la un procentaj de 27,7%, cea maghiară la 51%, iar cea evreiască la 17,7%. Alte naționalități, dar slab cotate, erau cea germană, romă, ruteană, ucraineană etc.

Declanșarea celui de-al doilea război mondial va aduce Oradiei grave prejudicii pe care populația le va resimți deosebit de acut. Încă de la integrarea Transilvaniei în cadrul administrației române partea maghiară a declanșat o campanie de combatere și înlăturare a hotărârilor de la Trianon. Cu timpul s-a trecut chiar la acțiuni subversive concrete, la Oradea fiind descoperiți membri ai organizației Rongyos Gárda (Garda Zdrențăroasă), iar în primăvara anului 1939 în apropierea frontierei cu România au fost organizate secții locale ale grupării Önvédelmi Szervezet  (Organizația de Autoapărare) ale căror obiective pe teritoriul românesc erau atacarea în caz de nevoie a trupelor regulate, organizarea de atentate împotriva personalităților marcante, organizarea de formațiuni paramilitare și de spionaj.

istorie10-  Intensificarea presiunilor diplomatice ale Ungariei (sprijinită de Germania hitleristă și de Italia fascistă) la adresa României în vara anului 1940 și eșecul discuțiilor bilaterale de la Turnu Severin au obligat partea română să accepte la 30 august dictatul de la Viena pe baza căruia Ungariei îi era cedată partea de nord-vest a Transilvaniei, cuprinzând un teritoriu de 42.243 cu mai multe orașe, inclusiv Oradea.  Populația a primit știrea la orele 16 ale aceleiași zile prin intermediul radioului, vestea stârnind euforie în rândul maghiarilor și disperare în cazul românilor. În ziua următoare, Soós István, în calitate de deputat în Parlamentul României a luat legătura cu primarul orașului, Augustin Chirilă, și cu prefectul Vasile Todoruț. Toți trei au convenit că în noile condiții vitală e păstrarea liniștii și ordinii în oraș. La 1 septembrie a avut loc o mare demonstrație antirevizionistă care s-a îndreptat spre piață, iar apoi spre sediul Consulatului German de la Oradea unde a devenit violentă, fiind împrăștiată de intervenția în forță a poliției.

-  Evenimentele din cursul verii anului 1944 au creat României condiții favorabile întoarcerii armelor împotriva Germaniei și eliberării nord-vestului Transilvaniei. La scurt timp după aflarea noii turnuri pe care evenimentele din România o luaseră după 23 august, guvernul maghiar a luat măsuri excepționale pentru nord-vestul Transilvaniei: zona a fost declarată teritoriu de război, au fost interzise orice demonstrații, adunări publice etc. La sfârșitul lunii septembrie trupele române și sovietice au ajuns în apropiere de Oradea. Înaintând dinspre Beiuș, Divizia Tudor Vladimirescu a trecut prin Hidișel și Băile Felix ajungând la data de 27 septembrie la porțile orașului. Cu două zile mai devreme, conștiente de iminența unui atac româno-sovietic autoritățile maghiare au evacuat primăria și s-au refugiat din oraș.

Eliberarea propriu-zisă a orașului a fost pregătită însă de luptele grele care s-au dat la sud de oraș în primele zile ale lunii octombrie în zona localităților Păușa, Leș, Nojorid, Sânicolau Român, Berechiu și Roit. Atacul decisiv asupra asupra Oradiei a avut loc la 12 octombrie. Au participat Divizia Tudor Vladimirescu, Divizia 3 Munte, Divizia 337 sovietică și unitățile de tancuri și cavalerie ale generalului Pliev. La 11 martie 1944 în întrega Transilvanie de nord-vest s-a instaurat administrația militară sovietică, iar la 9 martie 1945, după instaurarea guvernului Groza, a fost restabilită administrația română, inaugurându-se astfel, din păcate, epoca comunismului stalinist.

1970-patrat-  În administrație au fost numiți comuniști, în timp ce reprezentanții partidelor istorice au fost marginalizați, au fost făcute numeroase arestări, reprezentanții bisericilor au fost prigoniți etc. Între realizările perioadei comuniste trebuiesc amintite deschiderea șantierului de construcție  a uzinei Alumina, deschiderea a numeroase intreprinderi de industrie ușoară (Solidaritatea, Arta, Crșul, Crișana), punerea în funcțiune a Intreprinderilor Agricole de Stat Sere și Avicola, construirea a numeroase blocuri, spitale etc.

-  Din păcate politica de industrializare forțată a avut și multiple efecte negative, conducând în cele din urmă la o adevărată criză economică – cu implicații profunde în toate sectoarele vieții publice – lipsurile și privațiunile de tot felul îngreunând viața locuitorilor care în decembrie 1989 și-au manifestat nemulțumirea prin ample proteste îndreptate împotriva regimului comunist. S-a constituit atunci organizația municipală a Frontului Salvării Naționale care a preluat conducerea orașului.

-  Orașul este înfrățit cu un mare număr de orașe de pe întreg cuprinsul globului cu care întreține importante legături în variate domenii: Debrecen (Ungaria), Linkoping (Suedia), Coslada (Spania), Givatayim (Israel), Mantova (Italia), Ceyrat (Franța). În 2003 a semnat un Pact de Prietenie cu Ivano-Frankvisk (Ucraina), iar în 2006 un Pact de Colaborare cu Montbéliard (Franța).