Tezaurul Episcopiei romano-catolice de Oradea
Tezaurul Episcopiei romano-catolice
  • Arhitectura -Stil Baroc
  • Perioada -1751-1779
  • Arhitect -Franz Anton Hillebrandt

Episcopia Romano-Catolică din Oradea e cea mai veche dintre toate celelalte din oraș, întemeierea ei fiind precedată de aceea a mânăstirii ridicate de regele Ladislau cel Sfânt în cinstea Fecioarei Maria (în jurul căreia avea mai apoi să apară Cetatea) și de cea a prepoziturii.

Prezența de-a lungul timpului în fruntea instituției episcopale a unui mare număr de reprezentanți care au acordat activităților cultural-artistice un rol de seamă a făcut ca Oradea să cunoască sub acest aspect, în multe etape ale istoriei sale, o viață înfloritoare. Pe filieră italiană au ajuns aici primele elemente specifice Umanismului și Renașterii.

Lunga serie a fost deschisă de Ladislau Déméndi, iar dintre urmașii imediați ai acestuia se va remarca Andrea Scolari „considerat ca o perfectă încarnare a spiritului renascentist, un prelat demn de perioada care a rămas în istoria papalității sub numele de pontificatul de aur”. Pe întreaga perioadă cât a deținut funcția de episcop la Oradea a încercat să adune la curtea sa un număr cât mai mare de artiști italieni cu carea a construit capele și a ridicat altare împodobite apoi cu cele mai luxoase decorații. Nici grija pentru carte nu a fost ocolită, lui Scolari atribuindu-i-se prima intenție de constituire la Oradea a unei biblioteci, mai cu seamă după ce o bună parte din cărțile episcopiei au fost arse de un incendiu izbucnit în sacristia ce le adăpostea. Încet-încet umanisml a depășit limitele curții episcopale, revărsându-se și în mediul orășenesc, influențând aici modul de viață al locuitorilor.

Continuarea tradiției cultural-umanistice în urbea de pe malurile Crișului Repede va continua și în prima parte a veacului al XV-lea grație unei suite de alți înalți prelați de origine italiană: Giovanni de Milanesi da Prato, Giovanni de Cuirzola și Giovanni de Dominis da Arbe. Însă, „Cea mai impresionantă personalitate a Renașterii din Europa centrală a acestei vremi a fost episcopul Ioan Vitez de Zredna, exemplu de om având toate preocupările importante ale epocii sale, un strălucit mecenat” (cf. Liviu Borcea). Curtea sa a devenit un loc de întâlnire pentru mari învățați sau oameni de cultură, precum polonezul Grigore de Sanock, cipriotul Filip Podocatharo, dalmatul Nicolaus Machinensis, umanistul italian Marzio Galeotti de la curtea lui Matei Corvin, poetul Gaspare Tribracco etc. Strânse au fost legăturile sale și cu celebrul astronom Georg Peuerbach care, la cererea sa, va și scrie un tratat de geometrie și va ridica la Oradea un observator astronomic. A beneficiat, de asemenea, de prietenia umanistului Enea Silvio Piccolomini, ajuns ulterior papă sub numele de Pius al II-lea. A rămas în memoria urmașilor și ca un pasionat colecționar de carte, mare parte din ele fiind procurate direct de la editorul florentin Vespassiano da Bisticci. Nobila-i preocupare avea să fie cântată apoi în versuri de Janus Pannonius, primul mare creator de poezie renascentistă în această parte a Europei.

Succesorii lui Ioan Vitez, chiar dacă nu se vor ridica la înălțimea acestuia, vor continua să ducă mai departe valorile renascentiste. Ioan Filipecz Pruis, de pildă, va depune serioase strădanii pentru ca poemul lui Rogerius, păstrat la Oradea sub formă de manuscris, să fie tipărit la Brno în 1488; Váradi János a fost atras de muzică și poezie, atrăgând la curtea sa mulți artiști; Kalmancsehi Domokos a rămas cunoscut pentru gusturile sale pentru carte, comandând pentru numeroase dintre acestea excelente ornamentații, printre cei care au încercat să-i satisfacă setea de frumos numărându-se și Franciscus di Castello; aceiași pasiune o va avea și urmașul său, Szatmári György, care, pentru îmbogățirea bibliotecii sale va stabili legături cu doi mari editori italieni, frații Giordano și Aldo Manuzio.

Bogata activitate a tuturor acestor prelați, ca și a celor care îi vor succeda, se va concretiza, între altele, în constituirea unui fond de patrimoniu de o valoare inestimabilă, cuprinzând cărți vechi, obiecte de cult, mobilier și veștminte bisericești, picturi, icoane, tablouri etc.

În prezent Biblioteca Diecezană Romano-Catolică posedă aproximativ 10.000 de volume tipărite înainte de anul 1800, între acestea figurând 23 de incunabule (tipărituri ante 1501), peste 350 de titluri aparținând secolului al XVI-lea, 220 titluri tipărituri vechi maghiare (ante 1712), peste 1.000 de titluri tipărituri străine aparținând secolului al XVII-lea etc.

Din numeroasele titluri existente se pot aminti:

ANTONINUS Florentinus: De censuris. De sponsalibus et matrimonio – Venezia, Johannes de Colonia et Johannes Manthen, 23. Sept. 1474.
AUGUSTINUS, Aurelius, Sanctus: Opuscula – Strassburg, Martin Flach, 11. Aug. 1491.
GERARDUS de Harderwyck: Epitomata, seu reparationes totius philosophiae naturalis Aristotelis – Köln, Heinrich Quentell, 29. Feb. 1496.
GRATIANUS: Decretum. Cum apparatu Johannis Teutonici et additionibus Bartholomaei Brixiensis (Ed.: Sebastianus Brant.) – Basel, Johann Amerbach et Johann Froben, Kal. Jul. [1.Jul.] 1500.
HIERONYMUS, Sanctus: Epistolae P.I-II. – Basel, Nicolaus Kessler, 8. Aug. 1489.
JOSEPHUS FLAVIUS: [Opera. P.II.] (Ed.: Sigismundus Gelenius.) De antiquitatibus Judaicis libri XX. Antiquitate Iudaic. Flavii Josephi vita. De bello Iudaico. De antiquitate Iudaeorum contra Apionem Alexandrinum. De Maccabeis. – Francofurti ad Moenum, impensis Sigismundi Feyerabendii, impressum … per Petrum Fabricium, 1588.
MÜNSTER, Sebastian: Cosmographiae universalis lib. VI. – Basileae, apud Henrichum Petri, 1552.
PLUTARCHOS: [Vitae Parallelae.] Opus, quod parallela et vitas appellant, in quo vitae illustrissimorum virorum Graecorum ac Romanorum … comparantur. (Comment., Transl.: Guilielmus Xylander.) – Heidelbergae, excudebat Ludovicus Lucius, 1561. Basileae, per Johannem Oporinum.
SALLUSTIUS Crispus, Caius: Historiae de conjuratione L. Catilinae, de bello Jugurthino. Fragmenta quaedam ex libris historiarum. – Oratio in M. Tullium Ciceronem. –
CICERO, Marcus Tullius: Responsio ad Salustium. Orationes quatuor in Catilinam. Fragmentum orationis … de moribus Catilinae – PORTIUS Latro: Declamatio in Catilinam. (Cum aliis aliorum opusculis.)(Annot.: Henricus Glareanus, Jacobus Bononiensis, Caelius Secundus Curionis, Ulrich Hutten.) – Basileae, ex officina Henricpetrina, 1571.
VERGILIUS, Maro, Publius: Opera. Bucolica & Georgica, Aeneis. (cont.:) VEGIUS, Maphaeus: Liber XIII, additus XII Aeneidos libros. (Ed., Comment.: Servius Honoratus, Aelius Donatus, Antonius Mancinelli, Probus Valerius, Jodocus Badius, Augustinus Dathus, Domitius Calderinus, Philippus Beroaldus.) – Lugduni, in officina Jacobus Sachon, impensas Ciriacus Hochperg, 1517.
OSUALDUS de Lasko (LASKAI Osvát): Sermones dominicales perutiles Biga salutis intitulati. – Hagenau, impensis et sumptibus Joannis Rynman per industrium Henricum, Gran, 10. Sept.1506.
PÁZMÁNY Péter: Hodoegus. Igazsagra-vezerlö kalauz. – Posonban, typ. Soc. Jesu, 1637.

Între celelalte piese de mare valoare artistică și istorică pe care Muzeul Episcopiei Romano-Catolice le deține sau care sunt legate de trecutul acestei comunități (fiind păstrate în Palatul Episcopiei Romano-Catolice de Oradea) se remarcă: Portretul Cardinalului Schlauch Lőrinc (pictor Benczúr Gyula, ulei pe pânză), anul 1900, mărime: 150×250 cm.; Matei Corvin în faţa Vienei (pictor: Koroknyai Ottó, ulei pe pânză), anul 1895, mărime: 400×600 cm.; Portretul episcopului Patachich Ádám, secoulul 18., ulei pe pânză, mărime: 80×100 cm.; Portretul împăratului Franz Iosef I., sf. sec. 19., ulei pe pânză, mărime: 90×130 cm.; Icoana Înălţarea Maicii Domnului (pictor: Vinzenz Fischer, 1779, ulei pe pânză) mărime: 2500×6000 mm.; Icoana Sfăntul Ladislau (pictor: Vinzenz Fischer, 1778, ulei pe pânză) mărime: 2000×5000 mm.; Relicviarul (Herma) Sfântului Ladislau, 1892, argint-email, maistru: Link Fülöp.