Muzeul de la Centrul Eparhial Oradea
Muzeul de la Centrul Eparhial Oradea
  • Arhitectura -Stil eclectic
  • Perioada -1903
  • Arhitect – Arhitect – Rimánoczy Kálmán jr.
La nivelul spaţiului bihorean ortodoxismul s-a confundat până târziu, cu începere din secolul al XVIII-lea (când i se va alătura greco-catolicismul), cu populaţia românească, acesta constituindu-se de fapt în unul dintre stâlpii identităţii naţionale româneşti.

Având o vechime considerabilă în aria noastră de interes, ortodoxismul a oferit, de-a lungul anilor, cadrul desfăşurării unor multiple activităţi încadrabile domeniului vieţii intelectual-artistice care îşi găsesc probitatea în numărul mare de documente istorice şi diferite tipuri de manuscrise, în producţia de tipărituri vechi bisericeşti, în cea de icoane pe lemn sau sticlă, de obiecte bisericeşti etc.

Începuturile unei colecţii muzeale ortodoxe la Oradea se leagă de activitatea lui Roman Ciorogariu, primul episcop al reînviatei Episcopii ortodoxe române a Oradei; încă de la începutul activităţii sale acesta a luat decizia de a aduna la Centrul Eparhial toate obiectele şi lucrurile vechi bisericeşti de pe întreg cuprinsul eparhiei sale, în vederea constituirii unui muzeu, fapt pentru care a emis o circulară care avea mai apoi să fie trimisă către toate oficiile protoprezbiterale şi parohii la data de 11/24 decembrie 1921. Creşterea numărului de obiecte de patrimoniu intrate în posesia muzeului, atât din timpul păstoririi sale, cât şi de mai apoi, a făcut necesară extinderea spaţiului aferent acestuia, astfel că între anii 1970 şi 1973 au fost amenajate patru săli de expoziţie şi două pentru depozit, colecţia fiind inaugurată odată cu sfinţirea paraclisului de la Centrul Eparhial la data de 25 noiembrie 1973, de către Episcopul Dr. Vasile Coman al Oradei.

În prezent, colecţia muzeală este structurată unitar pe mai multe grupe de exponate, respectiv: Colecţia de documente, Colecţia de manuscrise, Colecţia de carte veche, Colecţia de icoane pe lemn, Colecţia de icoane pe sticlă, Colecţia de obiecte de cult.

Colecţia de documente

Colecţia muzeală de la Centrul Eparhial din Oradea deţine documente de mare valoare şi de o importanţă deosebită pentru istoria Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, legate, de pilda, de viaţa şi activitatea episcopului Roman Ciorogariu, păstrate în original: Gramata mitropolitană nr. 225 din data de 24 septembrie 1921, de la Sibiu, care se referă la învestirea arhimandritului Roman R. Ciorogariu în demnitatea de episcop al Oradiei-Mari; actul Fundaţiei Jubiliare Episcop Roman Ciorogariu, care a luat fiinţă la 6 decembrie 1927 cu prilejul celei de-a 75-a aniversări a zilei sale de naştere, pentru ajutorarea văduvelor şi orfanilor de preoţi, şi Testamentul moral al episcopului Roman Ciorogariu, redactat la data de 27 ianuarie 1928 etc.

Colecţia de manuscrise

Cuprinde un număr de 17 manuscrise, cel mai vechi datând de la jumătatea secolului al XVII-lea, un Octoih slavo-român, scris în limba română şi slavonă cu caractere chirilice.

Un mare număr dintre acestea au fost copiate de către diferiţi copişti fie locali, fie peregrini, care au desfăşurat o intensă activitate culturală în spaţiul Bihorului (scriere, traducere, copiere de mansuscrise etc.), din rândul acestora remarcându-se Vasile Sturze Moldoveanul de la care avem două Molitvelnice şi un Minei, Ioan Popa din „Ţara Leşească”, de la care avem Cazania lui Varlaam etc; dintre copiştii ardeleni menţionăm pe Ştefan Popa din Vima Turzii autor a două Molitvelnice, şi Toma Popa din Poieni (Cluj) de la care avem un Minei-Triod. De la copiştii locali, cum ar fi Flore Popa s-a păstrat un Octoih şi un Molitvelnic, de la Pavel Muncăceanul şi Ioan Petrovici câte un Minei, de la Gavril Popa un Penticostar, iar de la Ioan Popa din Luncasprie un Codice religios scris la 1674 în română, cu caractere chirilice.

Colecţia de tipărituri

Cuprinde un număr relativ mare de tipărituri apărute între mijlocul veacului al XVI-lea şi cel al secolului al XIX-lea (1844). În condiţiile lipsei unor tipografii dornice să tipăreasca cărţi dedicate cultului ortodox, un mare număr din cele existente provin din alte spaţii ale Transilvaniei sau de la Sud de Carpaţi, din Ţara Românească. Astfel se explică prezenţa în Bihor a Evangheliarului, tipărit la Braşov în 1561, un exemplar din acesta fiind identificat în localitatea Brusturi, apoi a Tâlcului Evangheliilor şi a Molitvelnicului românesc, ambele tipărite tot la Braşov între anii 1567-1568; este de remarcat si prezenţa Cazaniei – cartea de învăţătură a lui Coresi, colecţia muzeală mai deţinând încă un fragment din tipăriturile coresiene şi anume din Cartea românească de învăţătură, tipărită la Braşov în anul 1581, fragment aparţinând bisericii din Lupoaia.

Dintre celelalte tipărituri remarcabile amintim: Liturghierul slavon, tipărit la Kiev, în anul 1629 sub patronajul spiritual al mitropolitului cărturar Petru Movilă, scris în limba slavonă, Cazania lui Varlaam, tipărită la Iaşi, în 1643, de către mitropolitul cărturar al Moldovei Varlaam, Noul Testament de la Bălgrad, tipărit la Alba-Iulia în anul 1648 de către mitropolitul Simion Ştefan şi Îndreptarea Legii, tipărită la Târgovişte, în anul 1652 la îndemnul mitropolitului Simion Ştefan.

Alături de aceste cărţi colecţia muzeală cuprinde şi un număr de 5 cărţi străine (în latină şi slavonă): Psaltirea scrisă în limba latină în anul 1573, Vechiul Testament tipărit la Roma în anul 1588 în limba latină, Psaltirea tipărită la Moscova în anul 1759, în limba slavonă, Evanghelia tipărită la Moscova în anul 1779, în limba slavonă şi Evanghelia tipărită la Moscova în anul 1857 în limba slavonă.

Colecţia de icoane

Colecţia de icoane pe lemn. Cuprinde aproximativ 300 icoane pe lemn şi pe sticlă, cele mai vechi datând din secolul al XVII-lea.
Colecţia cuprinde trei icoane împărăteşti datorate renumitului artist David Zugravul, dintre care două, Iisus Hristos binecuvântând şi Maica Domnului cu Pruncul – Hodighitria, poartă semnătura autorului, toate provenind de la biserica din Ghighişeni. Lui i se datorează şi realizarea Uşilor împărăteşti de la biserica din Seghişte expuse si ele in colecţie.

Dintre zugravii locali care au activat în această parte de ţară, se detaşează activitatea lui Teodor de Micherechi (azi localitate în Ungaria), căruia i se datorează două icoane pe lemn din (Maica Domnului cu Pruncul – Hodighitria şi Deisis, datate în 1768), precum şi, Maica Domnului cu Pruncul, aceasta din urmă purtând chiar semnătura zugravului.

Între celelalte icoane din colecţie se remarcă prin frumuseţea şi bogăţia ornamentaţiei lor cele pe lemn care au ca simbol distinctiv motivul frânghiei răsucite, precum cea având titlul Iisus Hristos Pantocrator datată în anul 1741 şi semnată de zugravul Ştefan din Vicea după cum reiese din inscripţia cu caractere chirilice care se află în partea superioară a icoanei. De secol al XVIII-lea, de mare valoare artistică şi pline de expresivitate sunt şi setul de icoane Prăznicare pictate pe lemn în tempera şi foiţă de aur, se pare de acelaşi autor anonim, provenind de la o şcoală grecească.

Icoane pe sticlă : sunt prezente de asemenea în număr mare remarcându-se prin ponderea numerică cele ce o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul – Hodighitria, Eleusa (Mângâietoarea) şi Maica Domnului Îndurerată. Nu lipsesc desigur nici cele inspirate din alte teme biblice, precum Naşterea Domnului, Intrarea Domnului în Ierusalim, sau cele legate de sfinţi, patroni şi protectori, cum ar fi: Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Majoritatea provin de la centrul Nicula, alături de care sunt prezente trei icoane provenite de la centrul Iernuţeni pictate de către un iconar renumit şi cu şcoală Popa Sandu şi anume: Maica Domnului cu Pruncul – Hodighitria, Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Arhanghel Mihail. Ele datează din anul 1798 şi sunt lucrări de valoare excepţională.

Colecţia de obiecte de cult

Cuprinde un mare număr de obiecte liturgice din pânză de o mare valoare artistică (precum Sfântul Antimis slavon, o xilogravură pe pânză de in din anul 1692); Obiecte liturgice din lemn. îndeosebi cruci din lemn pentru binecuvântare, pictate în tempera cele mai vechi datând din veacul al XVIII-lea; colecţia cuprinde şi o cruce cu postament de secolul al XVIII-lea pictată în tempera, o anaforniţă şi câteva discuri din lemn. un potir din lemn şi o cutie pentru păstrarea Sfântului şi Marelui Mir; Obiecte liturgice din metal: cruci, potire, cădelniţe, truse pentru împărtăşanie, relicvarii, discuri, steluţe, copii, linguriţe, dicher, tricher ş.a., confecţionate din metal, argint, argint aurit, fiind datate unele în sec. al XVIII-lea, altele în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Dintre cruci, cea mai valoroasă este crucea filigranată cu postament, din argint şi argint aurit din prima jumătate a secolului al XIX-lea, împodobită cu pietre semipreţioase. Are încorporată în interior o cruce din lemn de chiparos care are sculptată pe o parte scena Răstignirea Domnului, iar pe cealaltă parte Botezul Domnului. Este o lucrare de excepţională expresie artistică. Menţionăm, de asemenea, prezenţa în colecţie a trei cădelniţe argintate din secolul al XVIII-lea, de valoare istorică şi artistică deosebită. Cea mai veche este cădelniţa de la 1762, dăruită de fraţii Gavrilete bisericii din Velenţa, care prezintă inscripţia: „Ierei Ioann Gavriilovici, Gheorghii Gavriilovici. 1762 – Anno 1762”.

Colecţia de veşminte liturgice cuprinde mai multe veşminte arhiereşti dintre care se remarcă cel care a aparţinut episcopului Nicolae Popovici al Oradiei, confecţionat din mătase, brodat cu fir de aur şi argint, compus din stihar, sacos, epitrahil, omofor, brâu, mânecuţe şi bederniţă.
Desigur, categoriilor enumerate până în prezent li se adaugă Alte obiecte de cult cu o valoare inestimabilă din punct de vedere istoric, artistic, arhitectural şi anume. Dintre acestea se remarcă jugul pentru clopot din lemn, de la 1686, provenind de la biserica de lemn monument istoric din Boianul Mare, judeţul Bihor; clopotul din bronz de la 1746, provenind de la biserica de lemn din Şumugiu; uşa de biserică din lemn, de secol XVI-XVII, provenind de la biserica de lemn din Lazuri de Beiuş, un exemplar rarisim de artă veche românească, care prezintă un decor sculptural alcătuit din rozete, vrejuri, motivul frânghiei răsucite, imagini zoomorfe, inclusiv balaurul, un triptic aievea celor gotice etc.